Cap 18-The Guest

As putea sta cu tine toata ziua
Doar privindu-te zambind
Doar sa stau cu tine si sa te ascult vorbind
Sa fiu cu tine si sa te simt langa mine.

As putea trai langa tine pentru totdeauna
Fara sa ma misc niciodata
Deoarece cu tine alaturi
Niciodata nu as putea pleca.

Ti-as da totul din mine
Orice ai nevoie
Tot ce ai nevoie

Chiar daca inseamna sa fac prea mult.

Ceasul incepea sa sune anuntand dimineata de Sambata.Mi-am deschis ochii dar nu m-am silit sa ma dau jos din pat si am inceput sa ma adancesc in gandurile mele care demult nu le-am mai dat importanta.

Obisnuiam sa cad in vise in plina zi,analizand toate lucrurile neimportante din viata mea plictisitoare.Cu toate problemele mele personale am realizat ca ma desprinsesem de cealalta parte a vietii mele,cum ar fi:mama.Dar ea era mereu plecata la serviciul ei nou de caserita la banca-doar seara mai apucam sa vorbesc cu ea si daca si atunci.Programul ei era plin si era foarte obosita in fiecare seara cand ajungea acasa.

Incepeam sa-I simt lipsa intrebarilor ei care pana acum mi se pareau enervante.Din pacate omul isi da seama de ceea ce e important exact in momentele in care pierde acel ceva,si eu eram cel mai bun exemplu.

Imi era dor si de tata cu care nu mai luasem legatura de ceva timp.Nimeni si nimic nu dadea o veste despre el.In momentele in care ma ingrijoram si sentimentul de a pleca la el si de a ma asigura ca e in siguranta,incepeam sa ma imbarbatez singura ca sa elimin aceea nevoie care oricum era de prisos.

Aseara am reusit sa vad apelurile Anei:56 la numar.Si un mesaj:Ea era noua dadaca a lui David.Nimic care sa ma intereseze punand la socoteala faptul ca oricum nu primeam bani.

Ceea ce mi-ar trebui mie si m-ar ajuta cu siguranta sa ies din aceasta stare ar fi o lunga plimbare prin parc.Pe care nu-l mai vazusem de ceva vreme.

***Era linistitoare mireasma de afara.Soarele isi facea prezenta printre norii care se inseninau regulat pe durata zilei.

Mergeam linistita pe trotuarul care prindea nuante de diferite culori ca un curcubeu din cauza ploii de dinainte.

Simteam cum in spatele meu o masina mergea incet tinand pasul cu mine si cum o privire ma privea prin oglinda ritrovizorie.Am marit pasul fiind putin agitata.

-Stai!!striga vocea groasa de barbat din masina.

Mi-am intors capul si acesta imi zambi jucaus.Am respirat profund dupa care am mers si mai repede rugandu-ma ca acest om necunoscut sa ma lase in pace.

Cu toate ca fata lui imi era familiara incepea sa ma sperie.Era un barbat de aproximativ 20 de ani.Era destul de fortos,culoarea parului era brunet iar ochii negri.

Masina veni pe marginea soselei si mergea incetul in dreptul meu.

-Bella…Buna buna,vrei o guma????Glumeam!!De ce nu stai?ma intreba acel barbat si incepu sa rada puternic.

Nu-mi puteam da seama de unde imi stia numele.Rasul lui si tonul vocii nu-mi inspira deloc incredere.

-Pleaca!am zis poruncitor si m-am uitat cu ura la el.

Acesta opri masina si iesi pe partea mea apucandu-ma de mana cu forta.

-Ce faci????Esti nebun???am intrebat speriata si am inceput sa ma smucesc.

-Trebuie sa vii cu mine Bella!!spuse el incruntandu-se.

-Lasa-ma!!!!am tipat din toate puterile si i-am dat cu poseta in cap de vre-o trei ori.

-Linisteste-te femeie!!!striga acesta incercand sa-mi ieie poseta din mana.

I-am dat un sut intre picioare si am inceput sa fug catre cel mai apropiat magazin ca sa cer ajutor.Barbatul venea si el dupa mine strigandu-ma nervos.

-Daca nu stai te bag in portbagaj cu forta!!!!zise el inrosindu-se la fata de nervi chiar daca nu parea datorita tenului alb al acestuia.

Am ajuns la un magazin de la o benzinarie si m-am dus direct la caserie.

-Buna ziua,trebuie sa ma ajutati cu ceva!!am spus respirand neregulat.

-Bine!Zise femeia uitandu-se speriata la mine cu ochii mari.Cred ca aratam oribil.

-Un barbat scapat de la un internat de psihopati ma urmareste si vrea sa ma rapeasca ca sa ma bage in portbagajul lui!!am spus pe nerasuflate uitandu-ma la caserita si asteptand sa zica ceva.

-Toaleta e chia acolo domnisoara!imi raspunse aceasta mestecand guma relaxata.

Pe usa intra acel barbat si veni direct catre mine.

-Daca nu stai…..!ma ameninta el.

Am ramsa blocata.El veni catre mine si ma apuca de brat dar nu inainte sa-mi ieie poseta.Din reflex,vrand sa ma apar i-am dat un pumn in ochi,dar spre ghinionul meu mi-am simtit cum mana mea era plina de furnicaturi.Acel barbat nu se miscase din pozitia sa de parca nici macar nu simtise pumnul meu.

-Te doare???intreba el cu ingrijorare.

-Ma mai si intrebi ?Oricum vrei sa ma omori asa ca nu stiu ce te mai intereseaza daca ma doar mana!!!am spus raspicat enervandu-ma.

-Doamne…Edward nu mi-a spus ca esti asa o salbatica!!!zise el uitandu-se la mine prefacandu-se speriat dupa care incepu sa rada in hohote.

-E…Edward???Ce i-ai facut nenorocitule?am intrebat tragandu-mi bratul din stransoarea lui.

-Nimic,e acasa.Te asteapta!zise el zambind.

M-am uitat la el nedumerita catva timp.

-Emmet!!!Sunt Emmet!!!striga acesta de bucurie.

-Ma bucur ca stii cum te chiama!am zis ironica.

-Sunt fratele lui Edward!M-a pus sa te duc la el acasa!

-Ce?am intrebat arajandu-mi geaca.

-Te duc a-ca-sa la E-dward!In-te-legi cu-vin-te-le ce-mi ies pe gu-ra????intreba el slabisind de parca as fi de pe alta lume.

-Am inteles!am spus oftand.

-A dat Sfantul Domn!Acum vino cu mine!imi zise si ma trase afara.

***Drumul era destul de lung pana la casa lui.Se afla prin padurea unde l-am vazut pe Edward alergand impreuna cu familia lui.

Atunci acea padure arata infricosator dar acum era ceva mai luminata.

Nu prea am reusit sa ma calmez de la sperietura din cauza ca Emmet tot vorbea despre ceea ce facea el noapte cand nu dormea si despre tot ce Edward povestea acasa la el despre mine.

-Stii…presimt ca…o sa rad de tine o gramadaaaaaaaa!!!!!!spuse Emmet razand lacom.

Mi-am dat ochii peste cap si mi-am indreptat privirea obosita catre geam.

-Ma bucur pentru tine!am zis muscandu-mi buza.

-Nu esti haioasa deloc!zise el dezaprobator.

-Ciudat!Ceilalti rad intotdeauna de mine!

-Ehhh….nu stiu ei ce inseamna rostul cuvantului haios!O sa le arat eu o gluma “a la Emmet”!zise el uitandu-se la mine si-mi facu cu ochiul.

Am zambit mai mult speriata de zambetul sau urias care-I dezvelea dintii decat de nerabdarea lui care era si ea diabolica.

***Am coborat buimaca din masina.Casa alba era imensa.Avea geamuri de sticla si diferite rafturi pline cu flori de diferite culori.Pe geamul de la etaj am zarit fata lui Edward care imi zambi si dintr-o data acesta deschise usa de la parter coborand incet pe scari.

-Bella!zise el galant si-mi pupa mana.

Am chicotit inrosindu-ma dupa care am observat ca Emmet ne privea intens zambind si el.

-Continuati!Nu ma bagati in seama!spuse el si isi scoase din buzunar o punga mica cu floricele.Baga cateva in gura dar le scuipa imediat scarbit.

-Emmet!zise Edward uitandu-se enervat la el si ii facu semn sa intre in casa.

Acesta intra posamorat si inchise usa trandind-o.

Edward ma saruta incet pe buze.In acel moment picioarele mi sa-u inmuiat si incepeam sa nu mai am aer.M-a dezlipit repede eu ramamand gafaind.

-Ma bucur ca esti aici!zise el si zambi pupandu-ma pe frunte.

-Si eu!am spus inca gafaind.

-Scuze pentru Emmet!zise Edward.

-Cred ca o sa ma enerveze atat de mult incat nu o sa-l mai bag in seama.Scuzele iti sunt acceptate!

-Deci recunosti ca e enervant!spuse Edward uitandu-se la mine pe sub gene.

-Nu ma invinovati!Tu stii cel mai bine!am zis bagandu-mi mana in buzunar.

Edward imi dadu drumul la cealalta mana iar fata se transforma intr-una serioasa.

-Am indatorirea de a-ti explica ce cauti aici!adauga el dupa un moment de tacere stanjenitoare.

-Imi dau seama….

-Familia mea…de fapt parintii mei mai mult au insistat sa te cunoasca.Toti sunt foarte emotionati sa te vada.Nu au mai vazut….spuse el dar nu continua tuguindu-si buzele abtinandu-se de la ras.

-O creatura ca mine….am continuat eu…

-Sa nu exageram!Dupa dumneavoastra!imi zise el politicos conducandu-ma catre intrare.

Imediat ce usa s-a deschis am ramas cu gura cascata-la figurat.Camera de zi era mare,dar nu prea luminoasa din cauza soarelui care nu putea trece de crengile copacilor care inconjurau casa.

In mijlocul acesteia pe un covor central alb erau asezate trei canapele de culoarea unei pantere lipite una de alta iar in mijlocul lor o masuta fina de sticla fumurie.

Toata camera era plina cu tablouri a diferiti oamenii…Toti aveau fetele albe.Putin straniu dar foarte artistic.

Ceea ce mi-a atras mai mult atentia a fost pianul negru,lucios,asezat in fata unei ferestre de dimensuinea a patru usi,pe o treapta mai inalta decat cea a podelei.

-Bella!zise Edward incet ca sa-mi revin.

In fata mea era toata familia lui Edward care se uitau la mine cu neinteles.Acesta ma stranse la pieptul lui si imi zise la ureche ironic:”nu fugi”!

M-am uitat urat la el dandu-i un pumn dar tot eu ajunsesem cea care a fost ranita.Trebuia sa invat sa ma controlez in fata corpurilor lor de piatra.Alice veni prima catre mine si ma imbratisa intr-o stransoare puternica.

-Ma bucur sa te revad!zise ea fericita.

-La fel!am zis entuziasmata.

Intr-un mod destul de ciudat,ma simteam in siguranta stiind-o alaturi de mine…ceea ce eu nu as fi spus asa ceva in preajma unui vampir.Nu un om normal,dar cum eu eram anormala candva trebuia sa mi se intample asa ceva.

Alice trecu in dreapta mea punandu-si mainile pe ambii mei umeri sprijinindu-ma de ea.

-Bella.Noi ne cunoastem deja dar lasa-ma sa ti-o prezint pe minunata mea sotie Esme!zise doctorul Carlisle indrumand-o pe sotia lui cu un pas inainte.

Esme veni catre mine fara nici-o grija si ma lua in brate.

-Ne bucuram sa te avem aici!spuse ea zambindu-mi protector dupa care se duse inapoi langa Carlisle.

-Cumnatica…incepu Alice razand in timp ce se duse catre baiatul cu parul blond.El este Jasper!continua inca razand incet si uitandu-se cand la mine cand la Jasper.

El imi facu cu mana iar eu i-am raspuns la gest incordata.Atunci prin corpul meu trecu sentimentul de teama iar prin mintea mea acea scena groaznica.

L-am privit pe Edward cu coada ochiului.Acesta se uita in jos incruntat.L-am apucat de mana,el privindu-ma cu ochii mari.

-Ma bucur sa te cunosc Jasper!am zis plina de incredere.

Edward incepu sa zambeasca.

-Ea e iubita mea Rosalie!o prezenta Emmet vazand ca ea nu spune nimic.

-Buna Ros!

-Pentru tine Rosalie Hale!spuse ea aspru.

-Rosalie!zise Edward nervos printre dinti dar ea nu dadea nici un semn ca ar fi atins-o privirea plina de ura a lui Edward.

-Cred ca stii ca daca spui ceva cuiva nu mai traiesti!spuse Emmet razand incercand sa amelioreze situatia.Toti se uitau la el aspru,exceptand-o pe Esme care inca ma privea cu induiosare.

-Nu-mi dores ca sfarsesc pe masa unor vampiri!am spus muscandu-mi buza.

Toti au ras in hohote,eu inrosindu-ma rapid la fata.Facusem o gafa??

-Grozav…hai sa radem cand de fapt noi stim cat de periculoasa este aceasta creatura neintegrata in lumea noastra!zise Rosalie suparata.

-Inca….o sa fie bine!raspunse Alice cu speranta venind catre mine si apucandu-mi mana.

-Va lasati dusi in eroare.Nu apartine lumii noastre….nu este bine venita in lumea noastra si….

-Destul!striga Edward.

-Edward!Suntem o famile care se respecta atat pe sine insusi cat si vizitatorii pe care-i avem.spuse Carlisle poruncitor.

-Cu totii stim ca Bella este o fata diplomata.Trebuie sa avem incredere in ea si sa-i aratam lui Edward ca il respectam pe el cat si deciziile in privinta dorintelor sale sufletesti!zise Esme calma.

Dintr-o data in camera se simti o urma de relaxare.Aceea incordanta se evapora.Jasper.Era de-a dreptul linistitor…si minunat.

-Nu trebuie sa ajungem la asta…eu….va jur ca nu as putea spune nimanui secretul vostru…am inceput sa zic incercand sa fac pe toata lumea multumita.

-Stim asta…de asta nu o sa fii pe masa de Craciun anul acesta!spuse Emmet zambind cu gura pana la urechi.Mi-am facut ochii mari socata in timp ce Rosalie zambi batjocoritor iar Jasper tragandu-i lui Emmet un ghiont.In opinia mea nu prea cred ca era doar un ghiont deoarece sunase ca si cum un os s-ar fi rupt in doua.

-Edward…de ce nu-i arati casa Bellei in timp ce noi pregatim masa!spuse Esme in acelasi timp cu Carlisle dupa care isi zambira unul altuia.

-Ti-am facut Salata de Jambon cu Pepene Galben!Am pus in ea si sare,piper,miere,pepene galben si mai multe dar asta ramane o surpriza!zise Alice uitandu-se la mine entuziasmata.

-Delicios!Dar nu trebuia sa va deranjati!am spus rusinata.

-Nici-o grija…ne face placere sa gatim.Mai ales pentru invitatii nostrii!zise Esme si ea la fel de fericita.

M-am uitat la Edward.Pe fata lui aparu un suras de ironie.

Acesta ma trase de langa Alice si ma indrepta sus pe scari cu o mana stransa pe talia mea iar cealalta lasand-o libera.

Cand am ajuns pe culoarul principal de la etaj m-am oprit brusc.Nu credeam ca o sa pot vedea asa ceva intr-o casa.