Cap 17-I Belong With You!

Un singur lucru mi-am dat seama:daca nu incerci,nu castigi.Dar aveam sa castig pentru ca,intamplarea de dinainte m-a facut sa realizez  ceva:Eram neconditonat indragostita.

Indragostita de un…vanator de vieti omenesti,si la propriu si la figurat.La figurat din motiv ca mi-a furat inima.La propriu…el chiar fura vietile oamenilor.

Eram indecisa in privinta de a-mi exprima sentimentele in fata lui sau sa nu mi le arat deloc,dar rareori coboram la ideea de a ramane in tacere.Desi mi se potrivea aceasta varianta eram précis hotarata ca nu sunt de acord.

Am ales:imi asum riscul!Chiar daca riscul era sa fiu omorata de vie.Dar…deja incercasem varianta asta si nu a mers…desi speram ca el sa fie mai rapid.

Oricum si orice se va intampla ramane de vazut pentru ca era deja prea tarziu.Ma indreptam cu pasi mici impiedicandu-ma catre clasa in speranta ca nu va fi acolo,chiar daca vroiam asta.

Dar daca ma gandeam mai bine….erau baieti destul de draguti la liceu si care ma plac….cred.Sau pot reveni la fosta relatie,se pare ca Jacob inca sufera si ma asteapta cu bratele deschise.

Dar de ce sa caut dragostea acolo unde cu siguranta nu o gasesc,si sa nu o caut unde este probabil sa o gasesc?Sanse puteau fii destule daca te gandeai in moduri diferite.Tot ce stiam era ca prin orice parte ai intoarce-o are si parti bune dar si parti rele.

Nu puteam sa distrug relatia de prietenie cu Jake.Nu vroiam si nici nu puteam…pentru simplul fapt ca el inca ma crede “proasta”.Adica….el nu stie ca eu mi-am dat seama ca el inca ma iubeste…continuii sa o fac pe nestiutoarea pana cand o sa se dea batut si o sa ma lase in pace.Era un gest nerusinat si nu era demn de varsta si nivelul mintii mele.Altceva mai bun nu gasisem.

Varianta Jake:Exclusa!!!!Pe de alta parte…baietii din scoala sunt mitocani si fara bun simt,sunt nestiutori in relatiile cu fetele si multi dintre ei doresc doar o relatie de o saptamana,o luna si….in nici un caz un an.Ceea ce eu nu eram de acord.

Varianta baietii din scoala:Exculsa!!!Aveam sa raman la decizia de a-mi impartasi iubirea neimpartasita….desi speram sa fie un sentiment reciproc.Inca visam sa vina inaintea mea si sa ma intrebe:”Am realizat ca te iubesc!Ai vrea sa fii iubita mea?”.asa cum se intampla numai in filme.

Timpul de gandire a expirat…ma aflam in fata clasei mele,acolo unde cu siguranta cineva nu avea cum sa stie ce il asteapta.

Nu era acolo…in schimb in locul din banca lui se afla sora lui mai mica pe nume Alice.Aceasta imi zambi dragalas si veni catre mine parca zburand.

-Buna,tu trebuie sa fii Bella!zise ea entuziasmata si intinse mana.

-Mda,buna!am spus eu retras si i-am strans mana nu prea tare de frica sa nu i-o sfaram la cat de fragila era,dar am ramas uimita de puterea ei.

-Ma bucur atat de mult sa te cunosc in sfarsit!Esti firea exacta pe care mi-am conceput-o in mitea mea!

-Da…sunt…firea exacta….a..oricui…cred!am zis si am inceput sa ma uit prin clasa rusinata rugandu-ma in minte ca Alice sa nu se mai uite asa fix la mine.

-Il cauti pe Edward!ghici ea uitandu-se in alta parte.

-Asa e!am raspuns eu mai sigura pe mine si ia-m zambit in semn de multumire ca si-a schimbat privirea de la mine.

-Pai…mi-a spus sa-ti spun ca este afara,in parcarea scolii si ca te asteapta!

-Grozav!am zis eu incet si mi-am dat ochii peste cap.

Sentimentul de putere se scurse din mine.Acum tot ce vroiam era sa nu ma fi intalnit cu Alice si sa merg in treaba mea.Dar cum eram mereu bagacioasa si toanta,chiar meritam asta.

-Sunt atat de fericita ca ai ales aceasta optiune….Ooooo….Doamne…o sa fim cele mai bune prietene!!!!!zise ea hiperventiland pe acolo si batand din palme.

-Ok!am spus putin speriata si am inceput sa rad la cat de convinsa era in ceea ce priveste relatia mea cu Edward.Cu siguranta stia de ceea ce vroaim sa-i spun.

Mi-a facut din mana fericita.Eu i-am raspun la gest dupa care m-am indreptat in parcarea scolii cu rasuflarea taiata.

Trebuia sa ma intorc din drum.Asta era optiunea convenabila pentru amandoi.Dar daca faceam asta el o sa creada ca mie chiar imi este frica de el.Eu nu vroiam ca el sa creada asa ceva,ci sa aiba incredere in mine.Nu stiam ce sa fac.

Fiinta mea incepea sa se concentreze asupra acestei umbre,de unde trebuia sa iasa lumina.

Intr-o secunda mi-am simtit corpul strangandu-se.Edward ma imbratisa puternic si isi lipi buzele de obrazul meu oftand.

-Bella…imi pare atat de rau pentru ieri!Nu stiam ce-I cu mine!Sunt asa un insensibil!spuse el dupa ce ma indeparta si se uita adanc in ochii mei.

Timpul parca statea intre noi.El era distanta care ne despartea.Nervii incepeau sa fiarba dezlantuind vulcanul din mine.Timpul si tacerea noastra erau insemnate totusi de respiratiile noastre neregulate.

Am facut un gest cu capul sa-I arat ca nu ma intereseaza scuzele lui care nu au niciun folos.

-Stii ca nu ti-as face rau niciodata!.continua el.

-Ce trebuie sa fac ca sa-ti demonstrez ca nu ma afecteaza nici acum tot ce-ai facut ieri pentru ca nu ai gresit cu nimic!am zis printre dinti nervoasa.

-Bella…nu am dreptul sa fiu cu tine!spuse el aparandu-i cateva cute pe frunte.

-Minti…si…

-Chiar nu inteleg ce gasesti la un monstru ca mine!ma intrerupse el.

-Ce gasesc???Multe!Esti…bun,nobil,curajos,puternic cu sentimentele din tine,destept,frumos….esti perfectiunea intruchipata!am spus dintr-o rasuflare.

-Din toate pe care mi le-ai enumerat…ce vrei tu de la mine?Sau mai bine zis ce crezi ca pot sa-ti dau din ele?

M-am uitat in jos incruntandu-ma.Ma gandeam profund ce sa-I spun.Grija lui pentru mine devenea obsesiva si suparatoare in acelasi timp.

-Te temi de propia putere?am intrebat timorat uitandu-ma la el sperand ca nu va zice ceea ce nu vroiam.

-Da!spuse scurt si imi lua mainile intre ale lui ducandu-mi-le la inima lui.

Atunci am simtit o usuoara induiosare;totusi nu mi se putea alcatui in minte nici o vorba de mangaiere.

-Nu cred ca nu ai nimic sa-mi oferi!am spus intimidata de privirea lui.

-M-am nascut batran ca sa mor tanar si sa am parte de iubire neimpartasita,sunt baiatul rau si baiatul bun,criminalul din spatele usii care te duce intr-o lume fantastica,si care te coboara dintr-o impuscatura numai daca gresesti cu ceva.

-Discursul tau este irelevant in discutia noastra si ma ameteste si mai tare!am zis incercand sa-mi scot din minte ultima parte a convorbirii noastre care pentru mine nu era asa importanta.

-Vroiam sa-ti arat ca sunt periculos daca stau prea mult in preajma ta!zise el zambind.

-Esti asa un impasibil!am spus oftand.

-Fata de mine.Nu vreau ca tu sa duci o viata in care sa straiesti cu gandul ca iubitul tau te poate musca intr-o noapte fara sa-ti dai seama!

-De unde ai mai scos-o si pe asta???am intrebat nervii revenind in corpul meu.

-Am invatat de la cei mai buni!imi raspunse el insolent.

Am zambit amndoi in acelasi timp.

-Pot sa-ti ofer un singur lucru pe care il mai am..asta numai daca tu il accepti asa cum este!imi zise apropiindu-se fata de a mea.

-Iau orice imi oferi!am spus incet uitandu-ma in ochii lui.

-Atunci…ia dragostea mea!imi zise si se apropie de mine lipindu-si buzele reci de ale mele.

Simteam cum respiram in acelasi timp,cum ne miscam buzele in aceeasi directie,cum mainile lui imi cautau fata sa mi-o mangaie.Acel sentiment era unic.Doream mai mult si mai mult.

I-am cuprins cat am putut de tare parul si l-am tras catre mine lipindu-si corpul de al meu.

El isi cobora mainile pe soldurile mele si ma mangaie lent cu miscari controlate.

Dar,cum se risipeste mireasma in ger,asa s-a dus si momentul special.Edward isi dezlipi buzele de ale mele dupa care imi desprinse mainile din parul lui.Am stat pentru putin timp cu ochii inchisi cu fruntea lipita de a lui.

-Bella….

-Am gresit cu ceva?am intrebat serioasa.

-Cu cat dureaza mai mult,cu atat te afunzi mai mult!imi zise la ureche.

-Si asta-I de bine,nu?

Edward rase incet dupa care ma pupa pe obraz.Se indeparta usor si se uita cu ochii sclipind la mine.

-De ce razi?am intrebat confuza.

El doar dase din cap si rase mai tare aratandu-si zambetul perfect.

-Sunt asa o proasta!mi-am spus pentru sine si am ras si eu.

-Iau eu sunt asa un mitocan!spuse el trecandu-si mana prin par.

-Nu…esti un criminal fara scrupule!am zis dulce si mi-am inconjuart bratele in jurul lui rezemandu-mi capul de pieptul lui tare.

-Cata dreptate ai!

Se sunase de iesire.Inca o ora pierduta.Insa nu ma afecta cu nimic,atata timp cat am obtinut ceea ce vroiam:pe Edward.Singura si unica mea iubire.

Mergeam spre incaperea scolii unul langa altul incercand sa nu dam importanta privirilor care ne urmareau cu ura.

-Am o nelamurire!spuse Edward in timp ce eu imi cautam noul manual pentru urmatoarea ora.

-Care?

-Tie chiar nu ti-e frica de mine?ma intreba el incrucisandu-si mainile la piept.

-Nu…am incredere totala in tine!am spus sigura pe mine.

-Nu-mi vine sa cred!Ma fac de ras…o sa devin un pradator demn de mila prazilor mele.

-Nu e adevarat,doar cu mine esti asa,promit ca asta o sa fie secretul nostru!am spus eu in soapta prefacandu-ma ca stiu sa tin un secret.

El se uita zambind la mine.

-Stiai ce vroiam sa-ti spun azi?

-Da!raspunse scurt.

-Astept sa-mi spui despre ce e vorba!am zis grabita.

-Esti curioasa?intreba el jucaus.

-O sa fiu si mai mult daca nu-mi spui acum!am zis indiscreta.

-Hmmm…..pai…pot sa citesc ganduri!Nu stiu cat de straniu ti se pare asta!zise el studiindu-mi reactia.

-Deci…poti sa asculti gandurile fiecarui elev din liceu?am intrebat ca sa fiu sigura.

-Exact!imi raspunse Edward zambind si-mi arata dintii.

-Si….sper sa nu ai imprudenta sa-mi citesti gandurile!l-am amenintat eu.

-As vrea eu dar din pacate nu pot!spuse el lasandu-si capul in jos.

-Adica?

-Nu stiu.Ai ceva ce nu ma lasa sa trec in capul tau.

-E o exprimare draguta…dar zi pe fata:am probleme!

El tusi ca sa-si ascunda zgomotul facut de ras.

-Deci…am inceput

-Ai noroc!continua el.

-Si totusi…cine putea sa stie ce vreau sa-ti spun ca sa-ti zica tie?

-De fapt…asta-I opera surorii mele!Ea vede viitorul!spuse el incet ca sa nu auda nimeni.

-Alice?

-Da!

-Tu chiar vorbesti serios?Dar asta e…asta e super tare!am spus ridicand tonul vocii din cauza surprizei placute.

-Sa nu crezi ca e asa…uneori e enervanta..

-Deci asta e un fel de putere a familiei?Adica fiecare aveti puteri speciale?am intrebat in timp ce ne indreptam catre clasa la urmatoarea ora.

-Nu Bella,nu chiar toti!Jasper poate sa-ti controleze sentimentele!zise Edward lasand tonul in jos cand pronunta numele fratelui lui.

-Inseamna ca voi sunteti mereu fericiti!am presupus ignorand starea lui de suparare temporara.

-Ehhh….pana cand ne vine foame,atunci e altceva,nu e bine sa stai prin preajma noastra!zise el uitandu-se la mine cu superioritate.

M-am uitat la el zambind.Speram ca din privirea mea sa se inteleaga ca tot nu mi-e frica de el daca asta dorea el.

Ajunsesem in fata clasei mele.Ora de matematica ma astepta cu nerabdare vrand sa ma torureze mai repede.

-Ne vedem dupa ore..te duc acasa!zise el serios.Ceea ce vroia el sa-mi spuna suna mai mult a porunca.

-Sigur!am raspuns scurt si l-am sarutat rapid dar cu grija.

“Chiar si cel mai lung drum incepe tot cu primul pas.Drumul meu avea sa fie lung si cu multe coborasuri.Dar si cu multa dragoste care sa ma ajute in momentele grele ale destinului meu….Destinul meu este podul pe care l-am construit catre persoana pe care o iubesc si pe care o sa-l iubesc toata viata:Edward!”