Cap 16-Numb

“Nu stiu cum sa ingrop trecutul.Multi se gandesc ce vor face in viitor.Trecutul inceteaza sa mai existe scurgandu-se din memoria mea si isi pierde din vigoare.

Dar acum…acum trecutul era lipit de creierul meu ca o meduza usturatoare care iti trezeste amintiri dureroase.Numai ca acest trecut imi absoarbe celelalte amintiri ocupand el tot spatiul pe care il mai aveam liber.Si acea intamplare era momentul cand mi-am dat seama de cine ma indragostisem,era ceva ce-l numeam “anterior momentului prezent”.

Toata viata am exersat sa aterizez in picioare indiferent de situatie,dar lumea-i prea mica ca sa reusesti sa te ascunzi…oricat de mult te scufunzi in adancuri.”

S-a sunat de iesire pentru a sasea oara pe ziua de azi anuntand sfarsitul zilei cel mult asteptat.

In ciuda tuturor dezamagirilor pe care le-am avut in perioada in care am stat in Portland trebuia intr-un sfarsit sa recunosc ca imi placea.Totusi numai gandindu-ma ca aici imi voi petrece restul vietii,sentimentul de frustrare imi strabatu tot corpul.

Ziua era destul de frumoasa si senina.Si totusi resiparia mea profunda si caldura din cabina faceau geamurile sa se abureasca.

Inca nu eram pregatita pentru frig.Tocmai de el am fugit din Forks.Multimea de elevi iesea in graba pe usile liceului impingandu-se.

Am inceput sa desenez omuleti cu degetul mic-aratatorul imi era inghetat-pe geamul aburit.Pe cat de haioase erau desenele mele pe atat de plictisita eram.

Inca asteptam nerabdatoare in biblioteca ca el sa iasa si sa putem avea privilegiul sa vorbim si sa scoatem totul la iveala.

Huruitul unei masini ma trezi la viata din ganduri.

Edward iesi pe usile mari al liceului si se indrepta catre masina lui.Mi-am luat ghiozdanul in spate si am alergat grabita dar atenta spre el.

Cand ajunsesem in apropierea lui,acesta se uita la mine serios dupa care se urca in masina si porni la drum lasand in urma fumul inabusitor.

Daca avea sa se ascunda ca un copil mic de trei ani de mine atunci,eu ca o fata mare de 17 ani ma voi duce dupa el.

M-am uitat in prejur cautand o masina pe care as putea sa o imprumut.

-Andrei!am strigat in timp ce ma indreptam rapid catre el.

-Ce?intreba dandu-se jos din masina.

-Pot sa imprumut masina?Ti-o aduc maine,promit!Multumesc!

M-am suit in masina si am pornit motorul dupa care am iesit pe autostrada lasandu-l pe Andrei in spatele meu.

Cu putin noroc am reusit sa-l gasesc pe Edward care gonea pe autostrada mare.M-am tinut dupa el ceva timp,insa el isi dadu seama ca-l urmaresc si coti pe un drum ingust spre spital.

Se opri in parcarea spitalului si se dadu jos din masina.Veni catre mine-nervozitatea citindu-i-se pe fata-si batu cu pumnul in portiera masinii mele.

M-am dat jos din masina fiind fortata de Edward care imi deschise portiera.

Mi-am luat geaca pe mine si l-am urmat catre masina lui care era in capatul celalalt al parcarii fara sa-I spun nimic.

Se intoarse catre mine cu pumnii stransi bine si analizandu-mi expresia fetei.

-Cat timp mai aveai de gand sa te ascunzi de mine?am intrebat eu incruntata.

-Toata viata….dar mi-am dat seama ca esti un pericol pentru noi de cand te-am vazut,deci,in concluzie eram sigur ca o sa se ajunga la asta.

-Deci,vroiai sa-mi spui.

-Nu!Dar cred ca avem ceva de lamurit!spuse el zambind draceste.

-Dd….Da!am zis inghitind in sec.

-Ce vrei Bella?intreba Edward inclestandu-si maxilarul.

-Adevarul!am raspuns fixandu-mi privirea pe un obiect oarecare ca sa nu-I mai vad fata plina de ura si sa ma pot imbarbata.

-Ce vrei tu nu e normal.Ceea ce vrei tu nu e viata,e moarte!zise Edward rostind ultimul cuvant cu scarba.

-Tu mi-ai dat toate informatiile asa ca…

-Chiar crezi ca e adevarat?E o porcarie!zise el razand batjocoritor.

-Stii ce e o porcarie?Tot ce faci ca sa ma tii la distanta!Vad modul in care incerci sa faci asta….dar gresesti!am zis corpul incepand sa tremure.

-Esti…imposibila!spuse Edward uitandu-se la mine pe sub gene.

-Nu mai ai cum sa ma intorci din drum…stiu foarte bine ce esti si nu mie teama sa ti-o spun!am zis cu vocea ferma.

-Atunci spune-o!striga el venind rapid langa mine si luandu-mi bratele cu mainile lui.Expresia de pe fata lui era una nefamiliara…se uita la mine cu ochii mari asteptand.

Am deschis gura gata sa dau raspunsul,dar am ramas asa,nemiscata.Intr-o secunda sentimentul de frica imi strabatu tot corpul bucatica cu bucatica. Edward se uita la mine zambind.Parea fericit de frica si neputinta mea de a scapa din ghearele lui.

Imi dadu drumul si incepu sa rada din nou frecandu-si tamplele cu putere.

-Crimiminalii prospera din cauza indulgentei societatii!Asta nu-I dreptate!Nimanui nu-I pasa cu adevarat,asta ar trebui sa faci si tu,sa nu-ti pese!zise el respirand greoi.

-Vrei dreptate?Atunci priveste dincolo de durerea ta!am zis dura apropiindu-ma de el.

-Taci Bella!Nu stii nimic din viata mea!

-As putea….daca imi dai voie sa te ajut!am zis cu speranta vocea domolindu-se.

-Nu cine sunt in interior ci,ceea ce fac ma defineste!spuse apropoiindu-se si el de mine.

-Ce faci?am intrebat confuza.

-Ma tem de propia putere!Incerc sa-ti salvez viata!zise lipindu-si mana rece de obrazul meu fierbinte.

-Nu am nevoie,stiu ce fac!

-Stii?Tu chiar crezi ca stii???Atunci spune-mi ce sunt! Si te rog sa nu spui Dracula ca-mi strici reputatia…continua el ironic.

Am stat pentru un moment in liniste incercand sa gasesc calea cea buna sa-I spun.

-Vapmir!am zis eu in soapta si cu vocea sparta.

Am ramas intepenita uitandu-ma la el.

Privirea lui Edward se schimba transformandu-se intr-una innebunita.Se uita la mine cu fata torturata si isi inclesta dintii.

Se ridica intr-o secunda si veni catre mine.

-Stiu ca nu o sa-mi faci rau!am spus dand cativa pasi inapoi.

El dadu din cap negativ,dar imediat parea ca s-a drespins din transa.

-Pleaca Bella!zise el incet cu privirea indurerata.

-Nu Edward,nu te las!i-am spus eu si mi-am intins mainile ca sa-l iau in brate,dar el se dadu la o parte aratand dezgustat.

-Daca nu fugi acum cat ai ocazia o sa te omor!ma ameninta el printre dinti.

Am dat din cap si inca imi tineam bratele deschise.El se duse la masina lui si isi puse mana pe botul ei.Incepu sa stranga partea cuprinsa de masina atat de tare incat facu o gaura imensa in ea.O ridica incet si incepu sa-I faca avant arucand-o intr-o milisecunda.

Am intors amandoi capul catre padure si dupa cateva secunde se auzi o bubuitura imensa,asurzitoare dupa care o explozie ce facu copacii sa se cutremure.Am ramas cu gura deschisa fiind naucita de puterea lui neumana.

Mi-am intors capul inapoi si l-am vazut pe Edward cum se uita la mine:cu durere si mila.M-am dus catre el si l-am luat in brate iar el ma stranse cu forta la pieptul lui.Chiar daca era rece…era placut.Era placut sa-I simt din nou parfumul care imi lipsise atata timp.

-Am incredere in tine!am soptit eu,o lacrima curgandu-mi pe obraz.

Eram gata sa alerg dupa el daca avea sa plece.Edward ofta la urechea mea dupa care imi atinse usor fata cu varful degetelor apropiindu-si buzele de ale mele.

Ne uitam unul la altul.Mi-am indreptat fata mai mult de a lui si am reusit sa-I ating buzele,dar el ma indeparta rapid impingandu-ma in spate fara niciun efort.

-Pleaca Bella!Pleaca am zis!striga el dupa care culoarea ochilor incepu sa fie din nou de un auriu stralucitor.

-Nu pot!am spus eu incepand sa tremur.Picioarele vroiau sa plece cat mai repede dar constiinta mea nu.Stia ca Edward sufera din cauza mea…iar eu nu vroiam asta.Picioarele mi se dadu in spate.Nu le mai puteam controla.

-Acum!!!!tipa Edward si cazu in genunchi punandusi capul intre maini.

M-am intors incet dupa care am inceput sa alerg cat am putut de repede catre masina mea gafaind.Mi-am aruncat privirea catre el poate pentru ultima data.

El se ridica in picioare si a fugit rapid in padure lasand mici gropi in urma pasilor lui.Inca ma uitam la locul de unde el a disparut din vizorul meu.Dupa un timp am auzit tipatul lui de durere.Am amortit pentru a doua oara.In capul meu nu se auzea decat ecoul produs de tipatul lui sfasietor care imi amintea ca vina nu a fost decat a mea.

Trebuia sa raman acasa si sa-mi vad de treburi.De ce intotdeauna trebuia sa-mi bag nasul peste tot si sa-i fac pe cei pe care-i iubesc sa sufere?

M-am incheiat la geaca apoi m-am urcat in masina.Daca puteam sa schimb ceva intorcandu-ma in trecut ce faceam?Nimic!Pentru ca in trecutul meu se afla el…si el…..era viata mea.Era ca aerul de care toti oamenii au nevoie….

Am pus hotarata mana pe volan si m-am indreptat catre casa lasand aerul de care aveam nevoie sa patrunda in cabina masinii.Aveam nevoie de el…