Cap 13-Speed

-Buna ziua!Sunt doctorul Carlisle de la spitalul din Portland.Am venit sa vorbesc cu parintii tai despre ceva in legatura cu spitalul!zise omul din fata mea cu repeziciune,eu intelegand numai cuvantul “parinti”.Fata lui era una familiara.Nu o mai vazusem niciodata dar stiam sigur ca  seamana cu cineva din cauza palorii de alb de la fata.

Carlisle….hmmm… si numele imi parea cunoscut.Unde il mai auzisem???

-Aaaa….parintii mei nu sunt acasa,imi pare rau,am spus eu rapid si am dat sa inchid usa,dar piciorul lui o blocase.

-M-as multumi si daca as vorbi cu tine…se poate?insista el deja incercand sa intre in casa.

-Bine,dar nu vad de ce ati vorbi cu mine.Intrati!l-am poftit eu in casa.

-Multumesc!spuse el si zambi satisfacut.

S-a asezat pe canapea iar eu am facut la fel.Ne uitam unul la altul..eu nedumerita…iar el de parca ar astepta sa spun ceva.M-am uitat prin jur si am inceput sa ma fastacesc dandu-mi sema cata mizerie era in casa…in timp ce el scotea niste foi micute din geanta.

-Tocmai faceam curatenie!am mintit eu sperand ca nu-si da seama din cauza rosetii mele din obraji.

-Tu trebuie sa fii Bella,nu?ma intreba el ignorandu-ma semn ca nu ma crede.

-Ddd..da.De unde stiti?am intrebat eu cu putina nervozitate incercand sa ma asez mai comod pe canapea dar fara rezultat.

-Faci cursuri cu fiul meu..zise el zambind.

Inca il priveam ametita nestiind despre cine vorbeste.Erau o gramada de baieti cu care eram la cursuri dar cu niciunul nu vorbesc.

-Edward!continua el vazand ca nu-mi dau seama.

-Oooo!Da!m-am mirat eu.

De asta mi se parea cunoscut numele lui.Am zambit scurt dupa care mi-am muscat buza la cat de toanta pot fi.

-Ma simt jenat sa-ti spun asta…incepu el frecandu-si mainile.

Am dat din cap putin retinut ca sa continue.

-Vroiam sa te rog sa imparti niste fluturasi…nu stiu daca vrei,dar fiul meu mi-a spus ca esti de treaba si…oricum o sa te platesc…

-Sigur!Cu cea mai mare placere!am zis eu….Si chiar nu ma deranja asta..as face orice daca primesc bani…Oricum vroiam sa-mi iau o bluza asemea acelei pe care am patat-o cu suc.

Doctorul Carlisle imi dadu in mana fluturasii dupa care se indrepta catre usa.

-Pot sa incep de acum?am intrebat eu entuziasmata incercand sa numar fluturasii…

-Cand vrei tu!Multumesc inca o data.Stiu ca o sa te descurci.…ne mai vedem.

-Ok..Buna ziua!l-am salutat eu si i-am zambit.

Imediat dupa ce a plecat mi-am luat haina groasa si am iesit afara sa ma apuc de treaba.

In timp ce mergeam am vazut-o pe fata micuta,sora lui Edward,Alice peste drum.Se uita la mine,imi zambi si imi facu cu mana ei firava gata sa se smulga din brat.I-am zambit si eu ei desi nu eram obisnuita sa le zambesc oamenilor pe care nu prea-I cunosc.Aceasta a strambat din nas dezgustata si pleca imediat.Ma intrebam daca nici ei nu-I plac capsunile.Eram putin nedumerita de starea lor care se schimba de la un minut la altul.

-Hei!spuse o voce de barbat.

-Oau!Jake m-ai speriat!am spus eu cu rasuflarea taiata de la sperietura.

-Te ajut?ma intreba el cam putin prea mult fericit.

-Ma urmaresti???l-am intrebat eu la randul meu in timp ce-I puneam in mana fluturasii.

-Doar ma plimbam ca sa cunosc mai bine orasul…zise el inrosindu-se la fata si aruncandu-mi o ocheada.

-Bine…tu vrei,dar sa stii ca e greu…am inceput eu incercand sa-l fac sa-si schimbe dorinta.Uite cum facem…o luam pe la casele de langa padure.Acolo sunt numai batrani..sigur o sa ia cate unul si o sa semneze..am zis eu aratand cu degetul spre drumul care duce catre suburbie.

Jake zambi fericit si se indrepta incet catre prima casa.M-am uitat la el oftand si am inceput sa ma tarai catre el.

***Ma dureau picioarele ingrozitor.Incepeam sa merg mai incet ca sa-mi adun fortele.Jake era cu mult inaintea mea batand cu pumnul ca un nebun la fiecare usa de ziceai ca mai avea putin si o darama.

-Jake!Asteapta…Nu ma lasa..am reusit eu sa spun si am cazut in genunchi pe trotuar.

-Ops!!Scuze.Nu mi-am dat seama…mergi asa de repede…zise el cu ironie dandu-si ochii peste cap si apucandu-ma de brat,ridicandu-ma cu forta ca pe o carpa.

-Iar tu mergi asa de incet incat trebuie sa astept 5 minute ca sa ma ajungi si tu!i-am intorso eu furioasa..dupa acel moment mi-am dat seama instantaneu cat de negandita si expiarata a fost ironia mea.Am spus-o de toti banii.

El incepu sa rada amuzat de durerea mea.Ca intotdeauna…toata lumea rade de mine!!!Enervant.

Jake ma rezema de el si incepu sa se uite peste semnaturi.Simteam cum ma duceam in jos atingand trotuarul rece ca si cum as fi un balon umplut cu heliu care dupa mult timp de zburat se desumfla incetul cu incetul.

Mi-am intors capul spre padure ca sa nu-i mai vad fata lui Jake care ma enerva…dar se pare ca am zarit fata altcuiva..a lui Edward.Trecu prin fata mea impreuna cu famila lui prin padure….

-Aaaaaa….Jake…daca ma gandesc mai bine…ce ar fi daca ai lua-o inainte???Te ajung eu din urma.Chiar o sa stau asa ceva timp.am zis eu incercand sa-l fac sa plece.

-Esti sigura?ma intreba el putin ingrijorat..

-Da!Pleaca!i-am ordonat iar el se intoarse si pleca ca un fulger.

De unde avea baitul asta atat de multa energie???M-am ridicat si m-am indreptat spre padure.M-am tinut dupa Edward ascunsa de dupa copaci ca sa nu ma vada.Toti s-au oprit si au inceput sa vorbeasca ceva intre ei.

Eram cam buimacita.Ce cautau ei in padure pe o vreme ca asta??Ciuperci???Vai…mi s-a facut foame.Uitasem ca nu am mancat azi nimic cu toate vizitele primite.

Prin fata lor trecu o caprioara foarte speriata.S-a lasat linistea in toata padurea…din pacate se auzea o respiratie necontrolata…aceea era a mea.In jur se simtea o oarecare incordare din partea tutoror,inclusive a caprioarei care se uita neajutorata la cei 6 din fata ei.

Edward se apleca in fata ca o felina gratioasa si la fel facu si ceilalti.Poate doar mi s-a parut dar el incepu sa miroasa ceva din atmosfera si-si scoase limba afara ca o pisica infometata.

Caprioara se uita la mine o data dupa care a inceput sa alerge.

Edward se apleca si mai mult si dintr-o data nu am mai vazut nimic in fata mea.El zbura inainte cu o viteza uimitoare ca un ghepard urmat de fratii si surorile lui.Nu au lasat in urma decat pamant.Nu puteai sa-I vezi cum au plecat…totul s-a petrecut intr-o milisecunda.

Am ramas intepenita si cu gura cascata.Nu puteam sa cred una ca asta.Nu putea fi adevarat.Am inceput sa dau din cap negativ si ma indreptat cu spatele cu pasi mici de parca as fi vazut in fata mea o fantoma uriasa.

Incercam sa fug dar picioarele imi erau amortite.M-am impiedicat de o creanga si am cazut jos in covorul de frunze.

Am inceput sa-mi misc  incet degetele ca sa ma asigur ca nu am paralizat total din cauza sperieturii…

Ma uitam si acum in gol…Speram sa vina cineva…Edward si sa-mi spuna ca totul nu a fost decat o gluma nevinovata…dar nu era asa…..

Ma simteam in pericol….Simteam cum covorul de frunze ma inghitea in intunericul lui…