Cap 31-Disappearances

Asa cum Soarele rasare,asa poate sa si apuna…asa cum floarea poate inflori,asa poate si ofili…asa cum pasarile vin,asa pot sa si plece….insa odata legata-n inima amintirea,niciodata nu mai poate fi stearsa.Amintirile din care fac si eu parte.

Cine sunt nu conteaza.Atata timp cat El este cu mine voi fi El…iar atunci cand ma va parasi,voi fi un nimeni.Nimeni  nu mi-a spus ca va fi usor,nimeni nu mi-a spus ca va fi greu,ca ruptura aceea doare.Dar incepeam sa mi-o doresc tot mai mult caci imi facea bine…ma trezea la realitate si ma facea sa realizez unde ma aflu.

In Tinutul Prejudecatilor…..unde realul se impletea cu fabulosul.

Poate ca “fabulos” este exagerat spus.Nu aveam de gand sa sustrag adevarul din fata mea numai ca sa-mi fie bine pe moment.Mai bine ma amageam cu prezentul dificil ca mai tarziu sa descopar fericirea.Oricum nu puteam indeparta adevarul caci era ca un ghimpe infipt in picor si care te face sa te opresti din drum.

Uneori ma intrebam cine era acel ghimbe care imi tot bantuia viata……

Septembrie.

Edward:-La Multi Ani Bella!Ti-am luat un cadou.Deschide-l!

Bella:-Oau!Multumesc!e un inel frumos….cred ca a costat mult…

Edward:-Pentru tine orice.

Octombrie.

Bella:-Vroiai sa-mi zici ceva.

Jake:-Cand?

Bella:-Acum doua luni in sufrageria mea.

Jake:-Nu mai conteaza…a trecut!

Noiembrie.

Renne:-Vino la noi in Valencia.O sa ne distram de minune!

Bella:-Nu pot….nu vreau sa-l las singur pe Edward.

Renne:-Fa ce vrei….vad ca oricum iti ignori familia de la un timp.

Decembrie.

Alice:-Craciun Fericit tuturor!

Emmet:-Ce mi-e pofta de o carne.Bella,te oferi?

Rosalie:-Termin-o!

Edward:-Ai patit ceva?

Bella:-Treb…Trebuia sa petrec Craciunul cu mama si bunica.

Edward:-De ce nu mi-ai zis??

Bella:-Daca te deranjeaza….

Ianuarie.

Paul:-Nu te-am mai vazut de ceva timp.

Bella:-Asa e.Jake si lupii ce fac?

Paul:-….bine…..

Februarie.

Josh:-Poftim!

Bella:-Ce sunt astia?

Josh:-Salariul tau de luna trecuta.

Bella:-Sunt cam multi.Nu am muncit pentru atat.

Josh:-Accepta-i…ar putea fi ultimii.

Martie.

Bella:-S-a intamplat ceva?simt ca se petrece ceva si…

Edward:-De ce crezi asta?

Bella:-Nu stiu….

Aprilie.

Tebuia ca totul sa se termine aici.Nu stiam daca fac bine dar nu puteam sta acasa singura cat Edward era plecat.Ma simteam ca o idioata,stand in fata usii maronii si scrijelite.Era nefamiliara.Ma simteam intr-un cadru diferit…cu aer mai umed.Ploaia de afara nu ma ajuta sa-mi scot emotiile ce parca mi se blocara in gat.Vantul taios nu ma lasa sa respir.Era parca o unda imaginara ce ma impedica sa fac asta desi nu credeam ca este atat de gresit.Cu cat il cunosteam mai bine cu atat vroiam mai mult sa-l tin deoparte.Eram constienta de propia mea neliniste.Palma mea traspirata se lipi de trei ori consecutiv de usa murdara,vopseaua trecuta lipinduse.Forma mici picatele visinii care se sfaramau din ce in ce mai mult ca niste particule de fiecare data cand strangeam pumnul.

Nu trebuia sa o fac.Incercam sa ma axez pe respiartia mea sacadata.La un moment dat mi se paru ca ritmul inimii imi intrecea de sase ori respiratia.Venea din  urma cu putere ca si cum o aura rece imi izbea omoplatii din spate apoi se lipea de oase.Cand m-am uitat in spate nu era nimic.Normal.Nimic nu-mi putea patrunde in interiorul corpului.Vantul puternic imi intorcea parul deja incalcit in toate partile.Poate ca toata lumea dormea.Aveau si un motiv.Niciun om normal nu se trezeste la 5 dimineata….cu exceptia mea.Si totusi din casa se auzeau cateva voci de barbat.Se auzea mult prea tare ca cineva sa-mi auda bataile in usa.

Am mai batut o data numai ca de data asta cu pumnul si numai de doua ori.Mi-am muscat buza.Era o prostie.Daca deja uitase de mine???Daca isi gasise adevaratul suflet-pereche?

Dupa ce am coborat cele trei trepte subrede usa se deschise in spatele meu.

-Bella!striga vocea groasa.Era “Bella” nu “Bells”.Am oftat.Nu trebuia sa fie asa.

M-am intors sa-l vad pe Jake rezemat de usa.Nu avea tricul pe el si totusi nu simtea racoarea de afara.

-Jake.am spus.Dar nimic mai mult sau mai putin.

Nu stiam ce sa-I zic caci nu eram pregatita.Eram gata sa vorbesc cu Paul.Aveam chiar si foaia cu discursul in buzunar.Se pare ca Andrei este unul din tipii care cer numai din actiuni sa te iei dupa ei.Ma enerva.

-Bella…repeta el.Ce cauti aici?intreba el din vocea sa distingandu-se un ton ciudat.Era de genul:”Ce vrei?Pleaca naibii o data ca ma calci pe nervi!”

Fata ii era aspra.Nu-l mai vazusem niciodata asa.Avea cearcani si riduri in jurul gurii.Fruntea ii era strabatuta de mici dungi adanci.Fata ii era cam crispat.Nu-mi placea sa-l vad asa.Ma gandeam ca era asa din cauza ca nu l-am mai vizitat de mult.

-Ai patit ceva?

-Zi o data,ce vrei?zise pe un ton aspru ce ma facu sa tremur.

-Vroiam sa vorbesc cu Paul.am raspun repede “la comanda”

-Nu e aici.spuse scurt si vru sa intre in casa.

-Dar aici locuieste.am zis si am intins mana sa-l apuc de maneca tricuolui.Dar cum nu-o avea,mana mea trecu pe langa umarul lui ca si cum el ar fi o fantoma.

L-am prins rapid de pantaloni inainte sa intre.El se intoarse brusc cu o fata uimita.

-Trebuie sa-l vad!am insistat desi simteam ca nu fac decat rau sa-I spun ceea ce vreau.Lucrurile deja erau tensionate…nu vroiam sa complic insa asa puteam afla mai multe.

Jake ma apuca de mana cu forta si ma trase in fata casei in mijlocul ploii torentiale.

-Intelege!Nu e aici!incerca el sa ma convinga.

Parea ca ma impingea intr-o parte facand in asa fel sa  plec.Dar nu-I faceam jocul.Ceva se intampla.

-Il astept!

-Nu se mai intoarce!Nu…..

Nu stiam daca erau picaturi de ploaie sau lacrimi.Nu stiam ce sa cred.Ochii lui prinse un roz ciudat la margine.

-Te rog…l-am rugat si l-am prins si eu de mana de care el ma tinea.

Era ca si cum eu l-as tine pe el si el m-ar tine pe mine.Doi iubiti care incearca sa nu fiu despartiti de multimea brutala.

Jake incepu sa respire pe gura.Multe picaturi ii udau buzele groase si crapate si umezea sangele iesit din crapaturi.

-Edward…..chiar nu ti-a zis?intreba curios dar in acelasi timp si atent ca si cum tatona terenul.Ma simteam ca in desenele animate.Era de genul:”Nu ti-a spus ca am spart vaza?/-Nu!/-Foarte bine….pentru ca…nu am spart-o!!!”

-Nnn…nu.n…Nu!am resuit sa raspund incet.Frigul ma dezichilibra.Picaturile ma loveau in cap ca niste pietreoaie.Capul incepea sa ma doara.

-Idiotul dracului!spuse incet si ma trase intr-o directie.

Ma ridica in bratele uli si ma puse pe o bancheta micuta din piele.Era uda si incomfortabila.Era toata neagra,dar avea si cate ceva rosu.Apoi imi puse o cutie ciudata tot neagra stralucitoare.

-Ce-s astea?

-Pe ce stai tu acum se numeste motocicleta,iar atsa din capul tau se numeste casca.raspunse el in timp ce-mi lega casca.

Am simtit cand el se urca in fata mea si porni motorul.Am tansit ca din tun lasand in urma noastra particule de praf care anuntau plecarea fortata.Cu siguranta acel praf disparuse deja.Ca si acel adevar pe care doream sa-l aflu.Acel ghimpe care imi tot intepa talpa piciorului si nu ma lasa sa-mi continui viata.

***

Huruitul motorului s-a oprit si mi-am dat seama ca am ajuns.Nu stiu unde,dar undeva tot trebuia sa fie.

Jake se dase jos si-mi scoase casca dupa care ma ridica de pe motocicleta.Nu dupa mult timp m-am dezichilibrat din cauza picioarelor care-mi amortisera.

In jurul meu padurea deasa parca se strangea ca o bucata de plastic ce ardea.Copacii inalti si solizi pareau niste soldati pe langa mine…ma simteam mai mica ca niciodata.Odata cu adierea inmiresmata de divinitatea mirosurilor naturale de pin si brad a venit si sentimentul de panica.Mi-am dat seama ca nu stiam unde ma aflu,de fapt stiam:intr-o padure,insa in una necunoscuta.Eram ca o tulpina uscata si vistejita intr-o gradina de flori.

Aici vantul aspru care imi biciuia fata era mai nemilos decat in fata casei lui Paul,asta insemnand ca nu eram atat de departe desi mie mi s-a parut ca am mers o gramada.Lucrul rau era ca ameteala imi provoca greata iar capul incepea sa ma doara cu fiecare rafala de vant care imi patrundea in corp ca si cum trecea din afara inauntru.Exact ca o resuscitare….iar partea buna-si singura-era aceea ca,cu ajutorul coroaneleor dese ale copacilor picaturile de ploaie nu ajungeau la mine.

Dupa un timp in care am incercat sa-mi dau seama unde ma aflu-cu toate ca nu exista nimic din care sa-mi dua seama-mi-am adus aminte de Jake.

El statea rezemat de motocicleta,purtand de data asta un tricou albastru spalacit.Imi venea sa-I zic ca gresise momentul in care sa-l poarte insa pe fata lui nu se observa nici-o urma ca va fi amuzat.

-Ai terminat?intreba el bagandu-si mainile in buzunarele blugilor care-I statea lejer.

Se indrepta lent spre mine ca si cum m-ar analiza apoi se opri in fata mea pana cand barbia lui ajunse sa fie lipita de fruntea mea.

Nu stiam daca se uita in jos la mine sau in fata,eu oricum nu puteam face nici o miscare.Isi puse mainile in jurul trupului meu strangandu-ma puternic timp de cateva minute in timp ce mirosul lui cald de padure imi infunda nasul.Era bine ca nu era un miros dulce.

Nu am zis nimic deoarece simteam ca era foarte suparat iar eu nu puteam face nimic altceva decat sa-l consolez.

-Ce ai patit Jake?am intrebat incercand sa-mi las tonul vocii mai jos insa sunase putin cam cu fervoare.

-Nimic,doar am profitat de moment.zise el aparandu-I un zambet si imediat se distantase lasand din nou aerul rece sa treaca printe noi.

-Atunci de ce m-ai adus aici?Nu puteai face asta in fata casei lui Paul?

Ceea ce tocmai spusesem ma afectase emotional.Gandul ca ar putea face asta in fata lui Paul nu era un mod bun sa-I arat respingerea mea.Era mai bine sa-i spun.In acest moment ma consideram o lasa si eram o mai mare ipocrita ca ma gandisem la asta.Sa ma folosesc de Jake.

Acesta nu se asteptase sa sune atat de calm cum nici eu nu ma asteptam.Insa pentru mine era o usa de scapare..pentru el ceva neobisnuit  care il puse pe ganduri.

-Bella….de ce?

-E o intrebare cu raspuns?

-Tu intodeauna trebuie sa…sa…sa te bagi unde nut-I fierbe oala!tipa el incepand sa se cutremure din toate incheieturile.

-In primul rand nici macar nu stiu despre ce vorbesti..si in al doilea rand:Mie nu-mi place sa fierb mancarea.Desi tie iti face placere sa-mi fierb creierul cu propozitiile tale incurcate.Nu inteleg nimic!

-Te rog…imi fac griji pentru tine!

-De ce?Ce se intmapla Jake?

Era un mod bun de a ma enevra la culme iar Jacob stia cum sa o faca la perfectiune.

-Mai bine ramaneai cu Renne in Valencia.spuse incet ca pentru el.

-Esti atat de iporcit.Stii foarte bine ca Edward nu poate sa ma vada si de asta ai ales calea asta!

Nici macar nu stiam unde duce convorbirea asta stupida insa nu-mi placea de loc.Dar oricum era legat numai de Jake deoarece ii pasa numai de el insusi.

-Toate au legatura cu Edward,nu?

-Vrei sa-ti fie numai tie bine!l-am acuzat nestiind ce sa zic altceva.

Avea dreptate….toate duc la Edward.

-Nu…intelegi totul gresit!

-Atunci spune-mi odata ce se intampla aici pentru ca imi explodeaza capul daca mai stau mult si te ascult cum te plangi si…

-Paul s-a dus Bell.ma intrerupse Jake dintr-o data.

Ma luase pe nepregatite.Nu stiam ce varianta sa cred ca este.Prima:Paul disparuse si nimeni nu-l mai vazuse de ceva vreme sau….a doua varinata:Murise.!!!???

Cu siguranta ca peste exceptand durerea de cap,frigul infernal si vantul insuportabil…aceasta stire nu ma ajuta de loc.Pentru o clipa credeam ca Jake minte…si cu toate ca ma rugam sa fie  asa,mimica lui imi distrugea orice speranta.

-Nu l-am mai vazut de o luna!spuse Jake inainte ca sa zic eu ceva.

-E suparat?am zis uitandu-ma in gol.

-Ce?intreba vocea groasa de langa mine.

-Pe mine.E suparat pe mine?am intrebat din nou si imediat mi-am dat seama ca am spus cu voce tare.

-Pentru ce?Adica…de ce sa fie?

Uitasem ca Jake-de fapt nimeni cu exceptia mea-nu stia ca Paul a venit intr-o noapte la mine acasa si imi marturisise ca sunt sufletul lui pereche.A fost un soc urias pentru mine…nu-mi pot imagina ura care o sa-I prinda in mrejele ei inima lui Jake.Nu o sa mai vorbeasca cu mine nicioadata ca i-am scuns asa ceva de important.Insa era atat de personal si vroiam sa o tin confidential pana ce apele se mai limpezesc..si mintea mea la fel.Vroiam sa caut o solutie pentru toate chestiile astea care imi ocupa tot timpul.Nu vroiam ca Paul sa fuga din cauza mea stiind ca vreau sa-l resping.

Dupa ce mi-am ridicat privirea din pamant l-am vazut pe Jake indepartandu-se.

-Unde pleci?

-Stai acolo!!!imi ordona el fara sa se intoarca sa-mi dea explicatii.

Am stat acolo doua ore fara ca cineva sa ma caute.Ma gandeam ca Jacob ma uitase acolo.Trebuia sa stie ca nu cunosc drumul.Cand m-am dus hotarat spre directia in care a plecat,imediat m-am orpit.Unde aveam sa ma duc?Nu puteam hoinari ca o nebuna prin padure…nu pe jos.

M-am intors din drum si m-am urcat pe motocicleta.Nu mai mersesem pe asa ceva niciodata dar nu aveam de gand sa astept intunericul.In timp ce incercam sa vad cum se prinde cutia rotunda si neagra,din tufisuri se auzi un zgomot.

-Bella!Da-te jos imediat!striga Edward si intr-o secunda era lenga mine inainte sa termine propozitia de zis.

Din spatele lui,Jake isi facu si el aparitia.M-am dus catre el si l-am impins cat am putut de tare.

-Nenorocitu-le!Daca muream aici?

-Exagerezi…spuse scurt si trecu pe langa mine asezandu-se langa motocicleta sa.

-Ce se intampla?am intrebat confuza.

-Spune-i!zise Jake lui Edward incruntandu-se la el.

Acesta ma privi ingaduitor ca si cum se ura pentru ceea ce avea sa-mi spuna ca si cum mi-ar provoca mult rau.Dupa un moment de azitare spuse scurt:

-Josh a disparut si el!

––––––––––––––––––––––––––––––––-

Gata si capitolul 31.Sper sa va placa si va astept parerile.:*:*:X.

PS:Sper ca nu va deranjeaza ca pun poze.:-P